Francezii nu scapă prilejul de a ne lua peste picior de câte ori au ocazia. Că e vorba de afișe de prezentare sau de fel și fel de articole în presă, inventatorii lui Asterix ne iau peste picior, vrând parcă să demonstreze că ironia nu a murit odată cu dispariția lui Balzac. Prosport vă invită să ne destindem puțin înainte de marea confruntare și să le arătăm că și românul are umor. Chiar mai mult. Și să strigăm apoi Hai România!!!!!!
8 ani. Atât a durat așteptarea noastră. Avizi de fotbal de calitate priveam cu jind la turneele finale care se succedau. "Beah, oricum sunt echipe slabe multe, ce naiba facem de nu suntem acolo ?" ne întrebam privind fel și fel de echipe de prin diverse colțuri făcându-se de râs pe la câte un mondial sau european. Și dorindu-ne, în secret, să fim noi în locul lor acolo.
Dar gata, "la jour de gloire c’est arrive", cum ar zice francofonul. Și un început mai bun nici că se putea. Tocmai cu prietenii noștri francezi, care ne-au mai făcut un debut "fericit" de turneu final. În Anglia 96 cu golul lui Dugarry (sau al lui Stelea și Mihali dacă preferați). Și care nu contenesc să ne laude și să ne aprecieze pentru originile noastre "rromane", considerându-ne niște virtuozi ai muzicii de colț sau al umblatului discret prin buzunare. Ale altora, binențeles.
Ce să le răspundem acestor distinși domni ? Acestor firi nobile și fine ? Eventual să îi întrebăm câți francezi get-beget mai au în țară (în națională nu mai e cazul de foarte multă vreme). Dar asta ar fi o răutate. Cel mai bine e ca Mutu și compania să le răspundă pe teren, să le facem viața grea acestor seniori. Și, eventual, să îi "buzunărim" de o calificare.
Nerasul Domenech ne vede italieni, Thuram știe că va avea viață grea cu Mutu, iar Henry privește plictisit această competiție. De partea cealaltă Pițurcă ar paria pe o victorie franceză. Selecționerul mizează pe ambiția jucătorilor, pe dorința de revanșă. El știe că, în ciuda acestor aere îngrijorate, totul e o fațadă. Francezii nu cred cu adevărat că pot pierde azi. În fond sunt un imperiu de la Clovis încoace, iar românii sunt doar niște imitatori de mâna a doua, care își alintă capitala cu denumirea de "mic Paris". Păi cum ar putea acești mic-burghezi să emită pretenții ? Iar în asta e forța noastră. În ambiția de a le da peste nas tuturor celor care ne desconsideră. Din dorința de a fi învingători, de a răsturna ierarhiile. Poate nu ne stă în fire, dar hei, revoluția și schimbarea sunt principii învățate de la francezi nu ? E timpul să le întoarcem favoarea.
A mai rămas puțin. Doar câteva ore. Și cu toți parcă simțim, încet, fiorul străzii, care ne cheamă, ne cheamă să ne amintim gustul izbânzii, al bucuriei.
Dar, până atunci, nu putem decât să strângem din pumnii. Și să ne gândim că sună mai frumos, parcă, îndemnul "Deșteaptă-te romăne" decât "Alons enfants de la patrie".
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER